Concluziile UNPIR cu privire la propunerile prin care MFP intenționează să modifice legislația insolvenței

0
Parlamentarii PSD Gorj se țin de promisiune

Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), asociaţia profesională a practicienilor în insolvență cu statut de utilitate publică, a analizat propunerile cu care Ministerul Finanţelor Publice (MFP) intenţionează să modifice legislaţia insolvenței.

Concluziile UNPIR vin în contextul unei consultări publice lansată de Ministerul Finanţelor Publice, în dată de 18 septembrie 2018, pe tema unui Proiect de Ordonanţă de Urgenţă care ar modifica acte normative în domeniul insolvenței.

UNPIR apreciază că o serie de modificări propuse prin actul normativ au ca scop creşterea încasărilor la bugetul de stat şi eficientizarea mecanismelor de recuperare a creanţelor, cu respectarea şanselor de redresare a debitorilor aflaţi în stare de insolventa, precum cele referitoare la conversia creanţelor bugetare în acţiuni, cu acordul creditorului bugetar, posibilitatea cesionarii creanţelor bugetare, precum şi posibilitatea, pentru creditorii bugetari, de a aproba planuri de reorganizare care prevăd plata creanţelor bugetare într-un cuantum mai mic decât 100% din valoarea creanţei înscrisă în tabelul definitiv.

Pentru ca demersul iniţiat de către Guvern de îmbunătăţire a legislației în materia insolvenței să fie unul eficient, UNPIR prezintă o serie de observaţii pentru a fi avute în vedere la elaborarea actului normativ, astfel încât actul normativ să producă un impact pozitiv asupra legislaţiei relevante în materie. Fiecare dintre observaţii va fi detaliată în a doua parte a acestui document, într-o secţiune de argumente tehnice.

Demersul nostru este constructiv şi vine în contextul în care, pe de o parte în spaţiul media au fost lansate acuzaţii şi opinii pro şi contra din partea mai multor profesii liberale care au activităţi în domeniul insolvenței (evaluatori, avocaţi…etc), iar pe de altă parte majoritatea profesioniştilor îşi exprimă îngrijorarea că unele modificări vor conduce la o practică neunitară în instanțe și la invocarea multor excepții de neconstituţionalitate.

Observaţii:

1. Includerea unui prag alternativ pentru depunerea cererii de intrare în insolvență, dacă există şi creanţe bugetare, este discriminatorie din punct de vedere constituţional, creează efecte economice negative asupra participanţilor la procedura, furnizori, şi va diminua încasările bugetare;

2. Desemnarea practicianului în insolvență, aleatoriu, de către instanţa de judecată nu este eficientă, nu va duce la accelerarea procedurii şi nu va creşte încasările bugetare;

3. Introducerea unei sancţiuni a practicianului în insolvență, precum cea de 30%-50% din cuantumul cererii de plată, este disproporţionată. Această sancţiune ar trebui să fie conform altor ipoteze similare reglementate de codul de procedura civilă, în sumă fixă și aplicată doar dacă practicianul, cu reacredinţă, nu soluţionează cererile de plată în termenul prevăzut de lege;

4. Textul care reglementează starea de incompatibilitate, a practicianului în insolvență care deţine simultan calitatea de administrator / lichidator judiciar la un debitor dar şi la un creditor al acestuia trebuie nuanţat pentru a se evita exacerbarea efectelor acestuia. Nu trebuie exclusă de plano posibilitatea ca acelaşi practician în insolvență să deţină simultan cele două calităţi. Cel mai adesea practicienii în insolvență cu experienţă în gestionarea proiectelor mari de insolvență au în portofoliu debitori care pot deţine creanţe nesemnificative, care nu au caracter decizional în procedura şi necontencioase în cadrul unor proceduri de insolvență complexe, în special insolventa grupului de societăţi unde există o reglementare specială în legea insolvenței.

Propuneri:

Pentru eficientizarea procedurilor şi a încasărilor bugetare, UNPIR propune două modificări pentru lichidizarea bunurilor şi consemnarea sumelor în vederea distribuirii, ceea ce duce la reducerea cheltuielilor de procedură şi crearea premiselor distribuirii sumelor, chiar către creditorul bugetar

Detalii tehnice

I. Apreciem faptul că s-ar impune păstrarea actualei forme a definiţiei ‘valorii prag’. Prin impunerea unui prag pentru depunerea cererii de intrare în insolvență (creanţe bugetare de maxim 50% din valoarea totală a creanţelor) se perpetuează starea de dificultate a societăţilor în cauză, iar debitorii nu vor mai fi obligaţi să depună o cerere de deschidere a procedurii, perpetuând starea de insolvența care va atrage, implicit, și insolvența altor furnizori, clienţi.

În plus, păstrarea acestor debitori în afară insolventei nu va determina îmbunătăţirea situaţiei acestora, ci, din contră, dificultăţile cu care se vor confrunta vor creşte, diminuând şansele de recuperare a creanţelor creditorilor.

Promovarea acestei modificări a definiţiei valorii prag va determina implicit dezincriminarea parţială a infracţiunii de bancrută reglementată de art. 240 Cod Penal.

II. Modificarea articolului 45 alin. (1) lit. d) în sensul desemnării practicianului în insolvență de către instanţă de judecată nu este eficientă, nu va duce la accelerarea procedurii şi nu va creşte încasările bugetare. Ea instituie decăderi din drept, decăderi provizorii, fără justificare.

În cele mai multe cazuri, practicianul în insolvență desemnat de către instanța de judecată la cererea creditorilor este confirmat în cadrul Adunărilor de creditori, lucru ce asigură continuitatea procedurii, deoarece acelaşi practician în insolvență administrează procedura pe toată durata derulării acesteia.

Propunerea instituie o decădere din dreptul de a numi practicianul provizoriu, atât de către debitor, cât şi de către creditori şi, în schimb, statuează o procedură aleatorie de numire de către judecătorul sindic.

Scopul principal al procedurii insolvenței este acela de a acoperi într-o proporţie cât mai mare şi într-un termen cât mai scurt datoriile debitorului.

În acest context, efectele tuturor actelor de procedura întocmite de către administratorul judiciar provizoriu/definitiv, se repercutează în mod direct asupra patrimoniului creditorilor.

Pe cale de consecinţă, considerăm că alegerea practicianului în insolvență provizoriu trebuie să fie un atribut cel puţin al creditorului şi nu al judecătorului sindic, atunci când creditorul îşi exprimă opţiunea în acest sens.

III. Introducerea unei sancţiuni precum cea prevăzută la art. 75 alin. 3/1 de 30 % – 50 % din cuantumul cererii de plată este disproporţionată.

Apreciem faptul că introducerea unei sancţiuni a practicianului în insolvență, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de verificare a cererilor de plată, este justificată pentru a asigura celeritatea soluţionării acestor cereri. Aceasta sancţiune, însă, ar trebui să fie în suma fixă şi aplicată doar dacă acesta, cu reacredinţă, nu soluţionează cererile de plată în termenul prevăzut de lege. Aceasta este şi soluţia aleasă de Codul de procedură civilă. Mai mult decât atât, în multe cazuri cererile de plată formulate nu sunt însoţite de toate documentele justificative sau implica relaţii comerciale complexe ce presupun o analiză mai lungă decât termenul stabilit de lege, impunându-se sancţionarea practicianului în insolvență doar în cazurile în care cu rea credinţă nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale. Propunem modificarea acestui text după cum urmează:

‘(3/1) În cazul nesoluţionării cu reacredinţă a cererii de plată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul sindic, la cererea creditorului în cauză, sancţionează administratorul judiciar cu amendă cuprinsă între 3.000 lei şi 5.000 lei’.

IV. Propunem ca modificarea făcută la art. 28 alin. (5) din OUG nr. 86/2006 să fie completată cu unele nuanţări, după cum urmează:

‘(5) În termen de 90 zile de la data intrării în vigoare a prezenţei ordonanţe de urgenţă, practicianul în insolvență care se regăseşte în situaţia de incompatibilitate prevăzută la alin.(4) este obligat să opteze pentru exercitarea unei singure calităţi dintre cele deţinute, notificând în acest sens judecătorul-sindic.’

(5/1) Nu se consideră stare de incompatibilitate următoarele situaţii:

a) creanţa care determină starea de incompatibilitate are caracter nelitigios;
b) creanţa care determină starea de incompatibilitate nu reprezintă mai mult din 20% din valoarea masei credale;
c) calitatea de administrator judiciar sau lichidator judiciar este îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia sau două filiale diferite;
d) procedurile de insolvență ale grupului de societăți.’

Apreciem faptul că textul care reglementează starea de incompatibilitate a practicianului în insolvență, care deţine simultan calitatea de administrator/lichidator judiciar la un debitor dar şi la un creditor al acestuia, trebuie nuanţat. Textul nu trebuie să excludă de plano posibilitatea ca acelaşi practician în insolvență să deţină simultan cele două calităţi. Susţinem acest lucru deoarece adesea practicienii în insolvență cu experienţă în gestionarea proiectelor mari de insolvență au în portofoliu debitori care pot deţine creanţe nesemnificative şi necontencioase în cadrul unor proceduri de insolventa complexe. Această situaţie vă determina imposibilitatea ca aceştia să fie desemnaţi în procedură, cu riscul ca proiecte complexe de insolvență să fie gestionate de societăţi fără experiență semnificativă.

V. Propuneri care pot să eficientizeze procedura şi încasările bugetare. Lichidizarea bunurilor şi consemnarea sumelor în vederea distribuirii duce la reducerea cheltuielilor de procedură și crearea premiselor distribuirii sumelor, chiar către creditorul bugetar.

Propunem modificarea art. 91 alin. (1) pentru soluţionarea acestor blocaje după cum urmează:

‘Art. 91 – (1) Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenţa lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel.

Fac excepţie de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau extinse, bunurile pentru care există interdicţia deţinerii şi nu pot face parte din circuitul civil conform legii penale. Sumele obţinute cu respectarea ordinii de distribuire prevăzute de prezenta lege, vor fi puse la dispoziția organelor de urmărire penală sau instanţei de judecată penală, după plata onorariilor şi a cheltuielilor de procedură’.

Propunem adăugarea alineatului (5) pentru soluţionarea problemelor de mediu, şi deblocării cazului existent la Curtea de Justiţie a UE, amendarea art. 156 prin adăugarea alin. 5, care să aibă următoarea formulare:

‘Art.156 alin. (5) În situaţia în care valoarea obligaţiilor de mediu aferente unui bun din averea debitoarei depăşeşte valoarea de evaluare a acestuia şi nu există lichidităţi suficiente în vederea acoperirii acestor costuri, bunul va trece în proprietatea unităţii administrativ teritoriale în raza căruia este localizat, pe baza hotărârii judecătorului sindic la cererea administratorului judiciar/lichidatorului’.

Soluţia este în acord cu soluţiile similare din alte legislaţii şi cu prevederile Codului Civil cu privire la succesiunile vacante (art. 553 Cod Civil). Se rezolvă situaţia achitării obligaţiilor de mediu, unităţile administrativ teritoriale având acces la fonduri europene pentru aceasta. Dacă bunurile rămân în proprietatea falitului şi nu se îndeplinesc obligaţiile de mediu, există riscul unor catastrofe de mediu”.

Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)

COMENTARII

Please enter your comment!
Please enter your name here