Persoanele depistate cu droguri destinate consumului propriu ar putea fi sancționate contravențional, în loc să răspundă penal. O propunere legislativă înregistrată la Senat urmărește această schimbare și prevede accesul la evaluare și asistență medicală. Inițiativa include însă mai mult decât cumpărarea și deținerea: cultivarea și producerea pentru uz personal, introducerea substanțelor în țară în același scop și amenajarea unor spații medicale pentru consum supravegheat.
Proiectul a fost înregistrat la Senat pe 5 octombrie 2026, cu numărul B544/2026, și prezentat public de senatoarea Victoria Stoiciu printr-un comunicat din 7 octombrie. Potrivit fișei parlamentare, inițiatorii sunt Victoria Stoiciu, senator neafiliat, Cristian Ghinea, senator USR, și Cătălin Daniel Fenechiu, senator PNL.
La data documentării, 8 octombrie, propunerea figura ca înregistrată pentru dezbatere. Prevederile proiectului nu sunt în vigoare.
Inițiatorii urmăresc reducerea consecințelor penale asupra consumatorilor și concentrarea resurselor judiciare asupra traficului. „Ani la rând, România a transformat lupta împotriva drogurilor în lupta cu consumatorii”, afirmă Victoria Stoiciu în comunicat.
Expunerea de motive, care cuprinde 68 de pagini, susține această abordare prin statistici judiciare, date bugetare și cercetări internaționale. Analizarea sa împreună cu proiectul de lege evidențiază atât amploarea schimbărilor propuse, cât și limitele unor argumente invocate în sprijinul reformei.
Ce fapte ar deveni contravenții
O precizare este necesară de la început: consumul de droguri, ca act în sine, nu este incriminat distinct de Legea nr. 143/2000. Sunt sancționate însă cumpărarea, deținerea și alte operațiuni efectuate fără drept pentru consum propriu.
Pentru drogurile de risc, articolul 4 prevede închisoare de la trei luni la doi ani sau amendă penală. Pentru drogurile de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la șase luni la trei ani.
Inițiativa ar transforma aceste fapte în contravenții. Diferența este importantă pentru persoana sancționată: amenda contravențională nu reprezintă o condamnare penală.
Schimbarea ar privi ambele categorii de droguri, nu doar canabisul, cu condiția ca substanțele să fie destinate consumului propriu.
Textul propus enumeră cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea și deținerea. Așadar, proiectul are un obiect mai larg decât situația unei persoane găsite cu o cantitate mică de droguri asupra sa.
Amenzile prevăzute pentru formele de bază sunt:
| Fapta pentru consum propriu | Droguri de risc | Droguri de mare risc |
|---|---|---|
| Operațiunile de la articolul 4, inclusiv cumpărarea și deținerea | 1.000–1.500 lei | 1.500–3.000 lei |
| Introducerea sau scoaterea din țară, importul ori exportul | 1.500–2.000 lei | 2.000–3.500 lei |
În anumite împrejurări, maximul amenzii ar putea fi dublat. Sunt vizate, între altele, faptele comise în exercitarea unei funcții care implică autoritatea publică, de cadre medicale ori de persoane cu atribuții antidrog, precum și cele săvârșite în locurile protejate de lege, inclusiv instituțiile de învățământ sau apropierea acestora.
Astfel, maximul ar putea ajunge la 6.000 de lei pentru faptele de la articolul 4 privind drogurile de mare risc și la 7.000 de lei pentru contravenția transfrontalieră corespunzătoare. Minimul amenzii nu se dublează.
Traficul ar rămâne infracțiune
Dezincriminarea faptelor pentru consum propriu nu ar crea o piață legală a drogurilor. Vânzarea și distribuirea ar rămâne infracțiuni.
Proiectul nu modifică pedepsele pentru traficul intern prevăzute la articolul 2. De asemenea, menține incriminările de la articolul 3 alineatele (1) și (2), introducând separat excepția pentru consumul propriu.
Nici incriminarea conducerii unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive nu este modificată. Calitatea de consumator nu ar înlătura răspunderea pentru alte infracțiuni.
O schimbare substanțială ar interveni în privința trecerii frontierei. În prezent, introducerea sau scoaterea din țară a drogurilor de risc, fără drept, este sancționată cu închisoare de la cinci la 15 ani. Pentru drogurile de mare risc, limitele sunt de zece și 20 de ani.
Textul actual al articolului 3 nu instituie o excepție pentru destinația exclusiv personală. Inițiativa ar introduce această distincție și ar corela prevederile Codului vamal, astfel încât faptele pentru consum propriu să nu rămână infracțiuni prin aplicarea normei privind contrabanda calificată.
Nicio cantitate nu ar garanta automat încadrarea la consum propriu
Proiectul nu stabilește un prag cantitativ sub care deținerea să fie considerată automat destinată consumului propriu. Nu există o limită de trei, cinci sau zece grame care să decidă singură încadrarea.
Expunerea de motive precizează că destinația substanțelor se apreciază de la caz la caz, pe baza probelor. Nu este introdusă nici o prezumție automată de consum propriu în lipsa anumitor indicii de trafic.
Cantitatea, modul de ambalare, împrejurările procurării și eventualele acte de vânzare ori distribuire ar putea conta în evaluare. Declarația persoanei că substanțele îi aparțin pentru uz personal nu ar fi suficientă pentru a decide încadrarea.
Această soluție permite analizarea situației concrete, dar face necesară o practică previzibilă și unitară. În lipsa ei, delimitarea dintre contravenție și infracțiune ar putea continua să producă litigii și soluții diferite pentru situații asemănătoare.
Procedura propusă separă constatarea faptei de aplicarea sancțiunii. Polițiștii, polițiștii de frontieră, polițiștii de penitenciare, jandarmii și personalul vamal ar putea constata contravențiile în exercitarea atribuțiilor.
Sancțiunea ar fi aplicată de ofițerii și agenții formațiunilor specializate ale Poliției Române, pe baza materialului probator. Natura substanței ar trebui stabilită prin analiză de laborator.
Drogurile ar fi ridicate, confiscate și distruse potrivit procedurii legale. Dacă probele indică o infracțiune, cauza ar fi înaintată organelor de urmărire penală.
Prin urmare, schimbarea regimului sancționator nu ar elimina verificările, expertizele și cheltuielile administrative. Ar reduce un anumit tip de intervenție judiciară, păstrând activitățile necesare identificării substanțelor și stabilirii destinației lor.
Evaluare medicală și asistență, cu reguli distincte pentru minori
Pentru consumatorii adulți, proiectul prevede că autoritatea competentă să aplice sancțiunea poate dispune evaluarea în centrele de sănătate mintală și pentru adicții.
Evaluarea se face cu consimțământul persoanei, iar includerea într-un program integrat de asistență necesită acordul său scris. Amenda nu ar deveni automat o obligație de tratament și nici nu ar fi anulată automat prin participarea la un program.
În cazul minorilor, autoritatea ar avea obligația să dispună evaluarea. Efectuarea acesteia rămâne însă supusă regulilor de consimțământ: părinții sau reprezentantul legal îl exprimă împreună cu minorul care a împlinit 14 ani.
Părinții trebuie să asigure prezentarea. Neprezentarea nejustificată ori identificarea unei situații de risc determină sesizarea serviciilor sociale sau a protecției copilului. Obligația de a dispune evaluarea nu echivalează cu instituirea unui tratament forțat pentru fiecare copil.
Inițiativa trimite și la regimul general al contravențiilor. Acesta exclude răspunderea contravențională a copiilor sub 14 ani și reduce la jumătate limitele amenzii pentru minorii care au împlinit această vârstă. Regulile generale permit și avertismentul pentru fapte de gravitate redusă.
În aplicare, protecția copilului, respectarea consimțământului și accesul efectiv la evaluare vor conta cel puțin la fel de mult ca nivelul sancțiunii.
Spații medicale pentru consum supravegheat
O prevedere care nu apare în prezentarea principală a comunicatului ar permite amenajarea unor spații pentru consum supravegheat în unități sanitare.
Accesul ar fi rezervat persoanelor de minimum 18 ani, cu dependență diagnosticată de un medic de specialitate. Spațiile ar necesita autorizarea direcțiilor de sănătate publică.
Pe întreaga durată a utilizării lor ar trebui să fie prezenți medici sau asistenți medicali instruiți pentru intervenția în caz de supradoză.
Beneficiarii și-ar autoadministra substanțele proprii. Unitatea sanitară și personalul nu ar procura și nu ar furniza droguri.
În interiorul spațiilor autorizate, deținerea pentru consum propriu de către beneficiarii eligibili nu ar constitui nici contravenție. Excepția este limitată la incintă și nu se extinde asupra deplasării persoanei către centru.
Scopul declarat este intervenția rapidă în caz de supradoză și apropierea persoanelor dependente de serviciile de tratament.
Agenția Uniunii Europene pentru Droguri descrie dovezi care sugerează beneficii ale acestor servicii pentru accesul la îngrijire și reducerea unor riscuri. Agenția menționează însă limite metodologice ale dovezilor disponibile și necesitatea unor cercetări suplimentare.
Experiențele favorabile din alte țări susțin examinarea măsurii, fără să garanteze automat rezultate identice în România.
Ce arată statisticile și ce nu pot demonstra singure
Un argument central al inițiatorilor este creșterea numărului de persoane sancționate pentru faptele prevăzute la articolul 4.
Tabelul anexat expunerii de motive indică 78 în 2016 și 520 în 2025. De aici provine comparația publică privind o creștere de aproape șapte ori. Pentru articolul 2, valorile prezentate sunt 672 și 873, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 30%.
Anexa include însă o precizare metodologică importantă: seria combină date ale Consiliului Superior al Magistraturii cu extrageri ale Ministerului Justiției, bazate pe criterii de numărare diferite. Pentru anii de suprapunere apar diferențe recunoscute de autori.
Evoluția generală poate fi discutată, dar comparația exactă pe întregul deceniu trebuie citită ținând cont de această limită.
Totodată, cifra de 520 nu înseamnă că 520 de persoane au fost trimise în penitenciar în 2025. Defalcarea din document indică 88 de pedepse cu executare, 135 de amenzi penale, 172 de suspendări sub supraveghere și 125 de amânări ale aplicării pedepsei.
Aceste soluții au efecte diferite, deși sunt reunite în tabel sub titulatura generală de condamnări. Consecințele judiciare asupra consumatorilor nu se limitează la detenție, dar categoriile respective nu trebuie confundate.
Aceeași atenție este necesară pentru afirmația potrivit căreia aproximativ 80% dintre persoanele cercetate ar fi simpli consumatori. Expunerea invocă analize anterioare și structura capturilor.
Pentru 2023 sunt prezentate 5.415 capturi, dintr-un total de 6.860, în categoria sub cinci grame ori sub 250 de comprimate. Numărul capturilor nu este însă identic cu numărul persoanelor sau al dosarelor. Nici cantitatea mică nu dovedește, singură, destinația pentru consum propriu.
Chiar proiectul cere o apreciere întemeiată pe ansamblul probelor.
Expunerea atribuie cauzelor privind drogurile o pondere de 77,51% în totalul cauzelor de soluționat de DIICOT în 2025 și indică 37.419 asemenea cauze.
Procentul descrie un volum de dosare, inclusiv restanțe. El nu măsoară direct timpul de lucru al procurorilor și nu arată că toate cauzele privesc consumul propriu sau că ar dispărea prin adoptarea reformei.
Aceste delimitări nu anulează întrebarea privind folosirea resurselor justiției. O estimare credibilă a capacității care ar putea fi eliberată necesită însă date distincte pe infracțiuni, soluții și activități.
Amenzile ar finanța prevenirea și asistența, fără un buget minim garantat
Comparația bugetară invocată în susținerea proiectului pune față în față, pentru 2024, aproximativ 271,3 milioane de lei, cheltuieli angajate de Poliția Română pentru reducerea ofertei de droguri, și 5,327 milioane de lei alocate celor două programe naționale de prevenire și asistență.
Din aceste valori rezultă un raport de aproximativ 51 la unu.
Comparația privește însă cele două categorii menționate și nu reprezintă un bilanț complet al tuturor cheltuielilor statului pentru represiune și sănătate.
În suma Poliției sunt incluse aproximativ 143,8 milioane de lei pentru active nefinanciare, adică o componentă de investiții. La rândul său, alocarea pentru cele două programe nu reprezintă întregul cost național al îngrijirilor medicale legate de consum.
Datele justifică o discuție despre prioritățile finanțării, fără să permită reducerea întregii politici publice la acest singur raport.
Proiectul ar direcționa veniturile din amenzi către bugetul de stat, cu destinație pentru programele de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială.
Nu stabilește însă un buget minim garantat, un număr de centre ori o capacitate obligatorie de tratament. Expunerea recunoaște că veniturile din amenzi nu pot acoperi toate necesitățile. Analizele de laborator, gestionarea substanțelor și serviciile medicale vor continua să presupună cheltuieli.
Pentru o persoană fără venituri stabile, amenda poate rămâne o povară considerabilă. Pentru cineva care are nevoie de ajutor, trimiterea către un serviciu este utilă numai dacă există personal și posibilitatea unei programări.
Accesul la tratament în afara marilor centre urbane reprezintă, astfel, unul dintre punctele decisive ale reformei. Simpla adoptare a textului nu garantează această acoperire teritorială.
Experiențele altor țări trebuie privite în context
Nici evoluția consumului nu poate fi explicată printr-un singur indicator.
Expunerea citează ancheta GPS 2024, cu o prevalență a consumului cel puțin o dată în viață de 12,6%, față de 11,9% în 2019. Același document menționează însă 5,7% pentru consumul în ultimul an, față de 6,7% în ancheta precedentă.
Indicatorii măsoară lucruri diferite. Fără analiza metodologiei și a incertitudinii statistice, ei nu demonstrează singuri nici efectul pedepselor, nici rezultatul pe care l-ar avea dezincriminarea.
Inițiatorii invocă experiențele Portugaliei, Cehiei și Elveției, precum și o revizuire sistematică a 114 studii, publicată în BMJ Open.
Aceasta constată că reformele analizate au fost cel mai adesea neasociate cu schimbări ale consumului. Cercetarea precizează însă că majoritatea studiilor provin din Statele Unite și privesc canabisul.
Literatura de specialitate poate sprijini decizia publică, fără să ofere o predicție sigură pentru toate substanțele și pentru condițiile din România.
Îmbunătățirile sanitare prezentate în cazul altor țări trebuie analizate și în raport cu programele de tratament și de reducere a riscurilor care au însoțit schimbările legislative.
Eliminarea unei pedepse nu asigură, de una singură, personal medical, servicii sociale sau continuitate terapeutică. Rezultatele vor depinde de organizare și finanțare. Evaluarea lor ar trebui să urmărească accesul la îngrijire, urgențele medicale, consumul în rândul minorilor și eficiența combaterii traficului.
Ce s-ar întâmpla cu dosarele și condamnările anterioare
Inițiativa reglementează și situația faptelor săvârșite înainte de intrarea în vigoare a noilor prevederi.
Dacă ar fi adoptată în această formă, dezincriminarea ar produce efecte asupra cauzelor în curs și asupra consecințelor penale pentru faptele vizate. Acestea nu ar fi transformate retroactiv în amenzi contravenționale.
Măsurile preventive dispuse exclusiv pentru asemenea fapte ar înceta. Persoanele reținute, arestate preventiv sau aflate în arest la domiciliu numai pentru ele ar fi puse în libertate.
Pentru pedepsele ori măsurile educative aflate în executare, textul prevede sesizarea din oficiu a instanței competente în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare.
Termenul privește declanșarea procedurii și nu garantează finalizarea tuturor dosarelor în același interval.
Proiectul prevede și scoaterea din evidența cazierului pentru condamnările aferente faptelor dezincriminate, în condițiile legii. Condamnările pentru alte infracțiuni nu ar fi înlăturate, iar drogurile confiscate nu s-ar restitui.
Aplicarea reformei ar depinde de capacitatea serviciilor medicale
Calendarul propus ridică unele probleme de aplicare. Legea ar intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, în timp ce Guvernul ar avea 60 de zile de la publicare pentru actualizarea regulamentului.
Pentru ordinul ministrului sănătății privind autorizarea și funcționarea spațiilor de consum supravegheat nu este prevăzut un termen expres.
Ar putea exista, astfel, un decalaj între schimbarea sancțiunilor și funcționarea completă a mecanismelor administrative și medicale.
Dezbaterea parlamentară va trebui să clarifice felul în care aceste prevederi pot fi aplicate împreună. Inițiativa propune reducerea consecințelor penale pentru faptele destinate consumului propriu, menținând sancționarea traficului.
Reușita sa ar depinde de delimitarea corectă a faptelor, de finanțarea unor servicii accesibile și de verificarea rezultatelor.
Pentru familiile confruntate cu dependența, inclusiv cele din comunitățile Olteniei, schimbarea esențială ar fi posibilitatea de a obține ajutor la timp, cât mai aproape de locul în care trăiesc.
