Președintele Consiliului European, Donald Tusk: United we stand, divided we fall – Numai uniți putem învinge

0

Scrisoarea președintelui Donald Tusk adresată celor 27 de șefi de stat sau de guvern cu privire la viitorul UE înainte de summitul din Malta

Pentru a pregăti cât mai bine discuția noastră din Malta cu privire la viitorul Uniunii Europene cu 27 de state membre, precum și în contextul discuțiilor pe care le-am avut cu unii dintre dumneavoastră, permiteți-mi să vă prezint câteva reflecții pe care cred că mulți dintre noi le împărtășesc.

Problemele cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană sunt mai periculoase decât oricând în perioada care a trecut de la semnarea Tratatului de la Roma. Astăzi ne confruntăm cu trei amenințări, care nu au mai survenit anterior sau, cel puțin, nu cu o astfel de amploare.

Prima amenințare, una externă, se referă la noua situație geopolitică din lume și din jurul Europei. O Chină din ce în ce mai, să-i zicem, îndrăzneață, în special pe mare, politica agresivă a Rusiei față de Ucraina și de vecinii săi, războaie, terorism și anarhie în Orientul Mijlociu și în Africa, în care islamismul radical joacă un rol major, precum și declarațiile îngrijorătoare ale noii administrații americane fac toate ca viitorul nostru să fie foarte imprevizibil. Pentru prima dată în istoria noastră, într-o lume externă tot mai multipolară, atât de mulți devin deschis antieuropeni sau, în cel mai bun caz, eurosceptici. În special schimbarea de la Washington plasează Uniunea Europeană într-o situație dificilă; cu noua administrație care pare să pună sub semnul întrebării ultimii 70 de ani de politică externă americană.

Cea de a doua amenințare, una internă, este legată de creșterea sentimentului anti-UE, naționalist, tot mai xenofob în UE însăși. Egoismul național devine, de asemenea, o alternativă atractivă la integrare. În plus, tendințele centrifuge se alimentează din greșelile celor pentru care ideologia și instituțiile au devenit mai importante decât interesele și emoțiile oamenilor.

Cea de a treia amenințare este starea de spirit a elitelor proeuropene. Scăderea încrederii în integrarea politică, supunerea la argumente populiste, precum și îndoiala față de valorile fundamentale ale democrației liberale se văd din ce în ce mai clar.

Într-o lume plină de tensiuni și confruntări, este nevoie de curaj, de hotărâre și de solidaritatea politică a europenilor. Fără acestea, nu vom supraviețui. Dacă noi nu credem în noi înșine, în obiectivul profund al integrării, de ce ar crede în asta altcineva? La Roma, ar trebui să reînnoim această declarație de credință. În lumea de astăzi a statelor-continente cu sute de milioane de locuitori, țările europene luate separat nu au mare importanță. Însă UE are potențial demografic și economic, iar asta o face să fie un partener egal cu cele mai mari puteri. Din acest motiv, cel mai important semnal care ar trebui să vină de la Roma constă în hotărârea celor 27 de a fi uniți. Un semnal nu doar că trebuie, ci și că vrem să fim uniți.

Să ne arătăm mândria europeană. Dacă pretindem că nu auzim vorbele și nu observăm deciziile îndreptate împotriva UE și a viitorului nostru, oamenii vor înceta să mai considere Europa drept locul lor de origine în sens mai larg. La fel de periculos, partenerii mondiali vor înceta să ne respecte. Obiectiv vorbind, nu există niciun motiv pentru care Europa și liderii săi ar trebui să se aplece în fața puterilor externe și a conducătorilor acestora. Știu că în politică nu trebuie să se abuzeze de argumentul demnității, deoarece acesta duce adesea la conflict și la emoții negative. Însă, în prezent, trebuie să ne pronunțăm foarte clar pentru demnitatea noastră, demnitatea unei Europe unite – indiferent dacă vorbim cu Rusia, China, SUA sau Turcia. Prin urmare, haideți să avem curajul de a fi mândri de realizările noastre, care au făcut din continentul nostru cel mai bun loc de pe Pământ. Haideți să avem curajul de a ne opune retoricii demagogilor care susțin că integrarea europeană este benefică numai pentru elite, că cetățenii obișnuiți au suferit de pe urma ei și că țările se vor descurca mai bine pe cont propriu decât împreună.

Trebuie să privim către viitor – aceasta a fost cererea cea mai frecventă în consultările noastre din ultimele luni. Și nu există nicio îndoială în această privință. Însă nu ar trebui să uităm niciodată, în niciun fel de condiții, cele mai importante motive pentru care în urmă cu 60 de ani am decis să unim Europa. Auzim adeseori argumentul că amintirea tragediilor trecute ale unei Europe divizate nu mai este actual, că noile generații nu își amintesc sursele noastre de inspirație. Dar amnezia nu invalidează aceste inspirații și nici nu ne scutește de datoria de a ne aminti în permanență învățămintele tragice ale unei Europe divizate. La Roma, ar trebui să reafirmăm cu tărie aceste două adevăruri fundamentale, dar uitate: în primul rând că ne-am unit pentru a evita o nouă catastrofă istorică și, în al doilea rând, că perioadele de unitate europeană au fost cele mai bune din istoria de secole a Europei. Trebuie să explicăm cât se poate de limpede că dezintegrarea Uniunii Europene nu va duce la reinstaurarea unei mitice suveranități depline a statelor sale membre, ci la dependența lor reală și concretă de marile superputeri: Statele Unite, Rusia și China. Numai împreună putem să fim pe deplin independenți.

Prin urmare, trebuie să luăm măsuri îndrăznețe și spectaculoase care să schimbe emoțiile colective și să revigoreze aspirația de a ridica integrarea europeană la un nivel superior. Pentru aceasta, trebuie să reinstaurăm sentimentul de securitate externă și internă, precum și bunăstarea socioeconomică a cetățenilor europeni. Aceasta necesită consolidarea definitivă a frontierelor externe ale UE; o mai bună cooperare a serviciilor responsabile de combaterea terorismului și de protejarea ordinii și păcii în spațiul fără frontiere; o creștere a cheltuielilor pentru apărare; consolidarea politicii externe a UE în ansamblu, precum și o mai bună coordonare a politicilor externe individuale ale statelor membre și, nu în ultimul rând, stimularea investițiilor, a incluziunii sociale, a creșterii economice, a ocupării forței de muncă, recoltarea beneficiilor schimbărilor tehnologice și ale convergenței, atât în zona euro, cât și în întreaga Europă.

Ar trebui să folosim schimbarea strategiei comerciale a SUA în avantajul UE prin intensificarea discuțiilor cu partenerii interesați, apărându-ne în același timp interesele. Uniunea Europeană nu ar trebui să renunțe la rolul său de superputere comercială, deschisă către ceilalți, dar protejându-și propriii cetățeni și propriile întreprinderi, și având în vedere că liberul schimb înseamnă comerț echitabil. Ar trebui, de asemenea, să apărăm cu fermitate ordinea internațională bazată pe statul de drept. Nu putem să ne predăm celor care doresc să slăbească sau să invalideze legătura transatlantică fără de care ordinea mondială și pacea nu pot supraviețui. Ar trebui să le amintim prietenilor noștri americani propriul motto: “United we stand, divided we fall. Numai uniți putem învinge.”

Loading...

COMENTARII

Please enter your comment!
Please enter your name here