Discursul premierului Sorin Grindeanu susținut joi, 2 martie 2017, la evenimentul de lansare în România a “Parteneriatului Global Opriți Violența Împotriva Copiilor” și a campaniei „Nu e normal să fie normal, violența împotriva copiilor este inacceptabilă”, derulate în parteneriat cu UNICEF în România
Excelențele voastre, doamnelor și domnilor ambasadori,
Dragi colegi miniștri,
Stimați invitați,
Guvernul, alături de UNICEF şi de alte organizaţii ale societăţii civile, lansează astăzi Parteneriatului Global Opriți Violența Împotriva Copiilor. Acest Parteneriat are ca obiectiv încetarea abuzului, exploatării, traficului și a tuturor formelor de violență și tortură împotriva copiilor. România se angajează să facă o prioritate din consolidarea legislației şi politicilor publice în domeniul luptei împotriva violenței la care sunt supuşi copiii.
Tăcerea din jurul violenței împotriva copiilor nu este calea de urmat. Probabil că, unii dintre noi nu îşi doresc să vorbească despre asemenea subiecte. Dar nu poți fugi de o realitate care ne marchează într-un mod profund societatea. Poate nu ne place să acceptăm faptul că există copii, în Europa, în România care sunt supuşi unor violențe fizice, verbale, emoționale, abuzurilor, traficului și exploatării.
În spatele acestor cuvinte stă ascunsă multă suferință. În spatele fiecărui cuvânt există o poveste tristă, a unui copil care suferă şi a cărui dezvoltare va fi afectată pe viitor. Depinde de fiecare dintre noi dacă ne dorim să asistăm pasivi la această realitate dură sau suntem dispuşi să facem un efort şi să luptăm împotriva violenței la care sunt supuşi copiii.
Vreau să spun cât se poate de clar că violența împotriva copiilor trebuie oprită. Ca premier, invit instituțiile statului, ministerele, precum şi autorități să participe la acest efort, împreună cu organizațiile din societatea civilă. Este nevoie de mai multă solidaritate și colaborare. Vreau să îmbunătățim legislaţia existentă, să fim mai atenți la modul în care aplicăm legea. Sunt convins că atât Guvernul, cât şi majoritatea care susţine acest guvern în Parlament pot face progrese semnificative.
Doamnelor și domnilor, violența împotriva copiilor nu este doar fizică, deşi aceasta este una dintre cele mai vizibile şi condamnabile forme. Un copil este victimă a violenţei şi dacă este supus unor agresiuni în plan emoţional sau psihologic, asta ca să nu vorbim despre cazurile în care copiii sunt victimele unui abuz sexual. Violenţa la adresa unui copil reprezintă un cumul de factori. Ea poate însemna si că este neglijat de părinţii săi, că este exploatat de familia sa sau de cei din jurul său.
Un rău făcut unui copil este foarte greu de reparat. Îi poate marca negativ viața. De aceea, este foarte important să ne concentrăm şi asupra prevenției. Nu este suficient să identificăm cazuri de violență sau abuzuri de orice fel şi să aplicăm pedepse. Cred că este la fel de important să descurajăm violența şi abuzurile.
Ca tată a doi copii pe care îi iubesc vă mărturisesc faptul că sunt îngrijorat că trăim într-o societate care este marcată de violență, fie că este pe stradă, acasă sau la televizor. Ca orice părinte vreau să-i protejez, să le ofer o educație corectă și să le urmăresc dezvoltarea.
Doamnelor și domnilor, statisticile trebuie să ne îngrijoreze: în 2016 au fost identificaţi mai mulţi copii victime ale violenţei decât în 2015, an în care au fost raportaţi de asemenea mai mulţi copii victime ale violenţei decât în 2014. Concret, în fiecare an, mii de copii din România cad victimele uneia sau mai multor forme de violenţă. Dar statisticile oficiale ascund o realitate și mai dramatică, pentru că, trebuie să fim conştienți de faptul că în spatele fiecărui caz raportat există multe altele pe care noi nu le cunoaștem.
Cum spuneam la început, în spatele fiecărei cifre există o poveste cumplită, există suferința unui copil.
Guvernul României își exprimă astăzi angajamentul că, împreună cu organizații din societatea civilă, poate opri violența împotriva copiilor.
Pentru că trebuie să ne amintim lucrurile bune făcute în acest sens, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) poate împărtăși deja exemple de bună practică. De pildă, faptul că România este una dintre primele țări din regiune care a interzis instituționalizarea copiilor sub trei ani.
În același timp, România este deja angajată în lupta împotriva violenței. Cea mai recentă dovadă este ratificarea Convenției Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice, care este în vigoare de la 1 septembrie 2016. Transpunerea în legislația românească și implementarea acestei Convenții trebuie să ne preocupe în perioada următoare.
Un bun exemplu este colaborarea Guvernului cu UNICEF și autoritățile locale, pentru oferirea de servicii comunitare integrate copiilor și familiilor din județul Bacău. Acest proiect urmărește prevenirea situațiilor de excluziune socială, abandon școlar, abuz și neglijare a copiilor. Prin integrare, implicare și colaborare, comunitățile devin mai puternice.
