În 2019, 26,1% dintre adulții cu dizabilități din Uniunea Europeană locuiau în gospodării cu dificultăți de asigurare a nevoilor materiale de bază (ale căror resurse financiare nu acoperă costurile necesităților obișnuite), comparativ cu 16,0% dintre adulţii fără dizabilități.
Printre Statele Membre UE, aproximativ două treimi din persoanele cu dizabilități au întâmpinat dificultăți financiare în Grecia (76.5%) și Bulgaria (65.7%). Puțin sub jumătate din populație s-a confruntat cu această situație în Croația (49.2%), Cipru (43.2%) și România (40.9%).
La celălalt capăt, mai puțin de 20% din persoanele cu dizabilități au avut dificultăți financiare în asigurarea nevoilor de bază, în Finlanda (9.9%), Germania (10.4%), Suedia (13.1%), Luxemburg (14.0%), Danemarca (15.8%), Austria (16.2%), Olanda (18.2%) și Estonia (19.6%).
”Suntem cu toții cetățeni, nu neapărat doar ai țării sau ai Europei, ci și ai planetei. Indiferent de sex, religie, vârstă, etnie, ar trebui să nu avem diferențe în momentul în care trăim într-un loc. Dar pentru persoanele cu dizabilități? Nu sunt altfel de oameni, ci sunt la fel ca noi și au aceleași drepturi. Dar pentru a urca la etajul 10 într-un bloc nu toți sunt alpiniști ca să se poată cățăra pe o sfoară și astfel au fost realizate scările sau lifturile, din nevoia de a-i ajuta.
Așadar, persoanele cu dizabilități au anumite necesități și nevoi speciale de care noi, fiecare, ca societate și individual, trebuie să fim conștienți.
Să nu uităm: când am fost mici și eram duși în cărucioare, mamele noastre trebuiau să aibă acces cu căruciorul și în lift, și în bloc, și pe stradă, și în spații publice etc. Dar pentru o persoană cu dizabilități locomotorii? Dar pentru o persoană cu dizabilități de vedere sau de auz? Așadar, nu constituie o excepție să fim normali ca societate, ca indivizi, ca țară, ci mai degrabă ar constitui o excepție să nu fim oameni” – spune Sorin Mierlea, Președinte InfoCons.
