Analiză de Szőcs Francisc
Empatia a devenit unul dintre cuvintele preferate ale discursului politic contemporan. Este invocată în legătură cu războaiele, refugiații, sărăcia, bolnavii, pensionarii și toate categoriile pe care puterea declară că le înțelege. Avantajul politic al empatiei este evident: poate fi afirmată fără să fie măsurată și fără să producă în mod obligatoriu o decizie.
În aceste zile, aproape 130 de lideri mondiali se reunesc la Adunarea Generală a ONU, în timp ce războiul din Ucraina continuă, Orientul Mijlociu rămâne prins într-un conflict extins, iar crizele din Yemen și Sudan sunt departe de o soluție. Discursurile vor conține, aproape inevitabil, referiri la victime, pace și responsabilitate. Faptele arată însă limitele acestei retorici: negocierile stagnează, ajutoarele sunt atacate, iar instituțiile internaționale recunosc că nu dispun de mijloacele politice necesare pentru oprirea conflictelor. Reuters
În Ucraina, Organizația Națiunilor Unite analizează mutarea unor depozite umanitare în subteran, după ce zece asemenea spații au fost distruse în 2026. Au fost pierdute medicamente, echipamente medicale, produse de igienă și materiale școlare în valoare de milioane de dolari. Comunitatea internațională nu mai discută doar despre distribuirea ajutorului, ci despre ascunderea lui pentru a nu fi distrus. Aceasta este distanța dintre declarația de solidaritate și realitatea războiului. Reuters
Aceeași contradicție poate fi observată în politica europeană privind migrația. Uniunea Europeană afirmă că își apără simultan frontierele, valorile și drepturile fundamentale. În septembrie 2026, Comisia Europeană a anunțat pregătirea unui mecanism de urgență împotriva fluxurilor migratorii masive, mai ales atunci când acestea sunt provocate sau folosite ca instrument de presiune politică.
Datele Organizației Internaționale pentru Migrație arată însă o realitate mai greu de integrat în discursurile oficiale. Până la 15 septembrie 2026, aproximativ 60.000 de migranți ajunseseră în Europa pe mare, cu 40% mai puțini decât în aceeași perioadă a anului precedent. În același timp, aproape 2.300 de oameni muriseră sau dispăruseră pe aceste trasee, mai mulți decât în 2025. Sosirile au scăzut, dar numărul morților a crescut. Associated Press
Nu lipsa informațiilor reprezintă problema. Guvernele cunosc cifrele, dispun de rapoarte și au acces la imaginile tragediilor. Pot înțelege suferința victimelor. Această înțelegere nu produce însă automat consens politic, operațiuni suficiente de salvare sau căi legale și sigure pentru migrație. Empatia declarată și intervenția concretă sunt două lucruri diferite.
Nici în politica internă românească termenul nu este lipsit de utilitate retorică. Puterea vorbește despre protejarea persoanelor vulnerabile, despre echitate și despre necesitatea ca măsurile economice să nu îi lovească pe cei cu venituri reduse. România se află însă în continuare sub procedura europeană de deficit excesiv, iar corectarea dezechilibrelor bugetare presupune decizii cu efecte sociale directe. Comisia Europeană
În același timp, datele Eurostat pentru 2025 arată că 27,4% din populația României era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială. Este una dintre cele mai ridicate proporții din Uniunea Europeană, după Bulgaria și la un nivel apropiat de cel al Greciei. În spatele procentului se află milioane de persoane pentru care politica socială nu este o temă de discurs, ci o problemă zilnică. Eurostat
Când un guvern susține că înțelege dificultățile populației, afirmația nu poate fi verificată. Pot fi verificate însă impozitele, pensiile, salariile, accesul la servicii medicale, costul energiei, finanțarea educației și distribuirea sarcinii bugetare. În politică, empatia nu este un rezultat. Rezultatele se măsoară prin decizii și prin efectele lor.
Termenul însuși nu a fost creat pentru a desemna bunătatea sau ajutorul. Conceptul german Einfühlung a fost folosit în secolul al XIX-lea în teoria estetică, iar psihologul Edward Titchener l-a tradus în engleză prin empathy în 1909. La origine, descria proiectarea propriei experiențe asupra unui obiect sau în interiorul unei alte perspective. Nu conținea obligația de a interveni. Istoria conceptului
Psihologia modernă distinge între empatia cognitivă — înțelegerea perspectivei unei persoane — și empatia afectivă — preluarea stării sale emoționale. Niciuna nu este identică prin definiție cu moralitatea, compasiunea sau acțiunea. Cercetătorii Jean Decety și Jason Cowell au arătat că empatia poate fi selectivă și influențată de apropiere, identitate și apartenența la grup. Ea poate favoriza persoanele cu care ne identificăm și poate lăsa în afara atenției victimele percepute ca îndepărtate. Studiul publicat în Trends in Cognitive Sciences
Această selectivitate este vizibilă și în politică. Suferința adversarului este relativizată, în timp ce suferința propriului grup este amplificată. Aceleași victime pot fi prezentate drept tragedie sau drept statistică, în funcție de interesul guvernului, partidului ori taberei care le invocă. Empatia nu elimină propaganda. Uneori îi oferă un vocabular mai acceptabil.
Un conducător poate înțelege foarte bine frica, slăbiciunile și așteptările unei populații și poate folosi această cunoaștere pentru a o manipula. Capacitatea de a citi emoțiile celuilalt nu demonstrează existența unei intenții morale. În negocieri, campanii electorale, publicitate și propagandă, înțelegerea reacțiilor umane este un instrument de influență.
De aceea, nu ar trebui să întrebăm câtă empatie declară un politician, ci ce a făcut după ce a susținut că a înțeles problema. Ce lege a propus? Ce fonduri a alocat? Ce măsură a aplicat? Cine a suportat costurile și cine a obținut avantajele? Care au fost rezultatele?
În spațiul public, empatia a căpătat prestigiul moral al compasiunii, solidarității și responsabilității, fără să presupună în mod obligatoriu niciuna dintre ele. Este un cuvânt convenabil tocmai pentru că permite afișarea unei atitudini fără asumarea unei obligații.
Atunci când nu este urmată de răspundere și acțiune, empatia nu combate indiferența. Poate deveni forma ei cea mai elegantă.
