Editorial de Szőcs Francisc
Un copil care se naște astăzi nu a ales niciunul dintre conflictele acestei lumi. Nu a revendicat teritorii, nu a amenințat alte popoare și nu a cerut fabricarea vreunei bombe. Și totuși, viitorul lui depinde, într-o măsură revoltătoare, de hotărârile unor oameni care au la dispoziție puterea de a distruge milioane de vieți.
Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping trebuie judecați inclusiv din această perspectivă: ce fac cu puterea lor și cât de mult îi expun pericolului pe cei care nu au niciun cuvânt de spus în deciziile lor?
Expresia „ultimul război mondial” poate părea exagerată. Dar o confruntare nucleară de amploare ar putea distruge condițiile care susțin civilizația contemporană. Cuvântul „ultimul” capătă astfel o semnificație înspăimântătoare: posibilitatea ca lumea supraviețuitoare să nu mai semene cu nimic din ceea ce numim astăzi normalitate.
Avem suficiente motive documentate pentru a lua acest pericol în serios. SIPRI estima că, în ianuarie 2026, existau aproximativ 12.187 de focoase nucleare în lume. Institutul avertizează asupra riscurilor crescânde de escaladare și eroare de calcul, pe fondul modernizării arsenalelor și al slăbirii controlului armamentelor.
Vladimir Putin poartă răspunderea politică pentru invazia pe scară largă a Ucrainei, începută în 2022. Tot el a anunțat, în 2023, suspendarea participării Rusiei la tratatul New START. Aceste decizii au lovit atât securitatea europeană, cât și mecanismele prin care marile puteri încercau să limiteze neîncrederea nucleară.
Un conducător care trimite armata peste granița unui stat vecin nu poate pretinde că respectă dreptul acelui popor de a-și hotărî viitorul. Iar forța nucleară a Rusiei nu îi conferă Kremlinului vreun drept superior asupra vieții altora. Puterea de distrugere mărește obligația de a preveni catastrofa.
Donald Trump trebuie supus aceleiași exigențe. În octombrie 2025, a anunțat că ordonase începerea procesului de testare a armelor nucleare americane. La acel moment, nu era clar dacă se referea la explozii nucleare sau la testarea sistemelor de transport. Ambiguitatea unei asemenea declarații, venită de la președintele Statelor Unite, este ea însăși un motiv serios de îngrijorare.
În februarie 2026, Trump a respins propunerea respectării voluntare, pentru încă un an, a plafoanelor New START, declarând că dorește un tratat nou și îmbunătățit. Ambiția unui acord viitor trebuie judecată împreună cu riscurile lăsate descoperite până la obținerea lui.
Prestigiul Americii nu ar trebui măsurat prin capacitatea președintelui său de a intimida. O putere care revendică un rol conducător are obligația de a construi reguli credibile, de a păstra dialogul și de a reduce posibilitatea unei greșeli ireparabile. Diplomația nucleară cere disciplină, continuitate și răspundere pentru fiecare cuvânt.
Xi Jinping trebuie să răspundă, la rândul său, pentru direcția în care conduce China. Potrivit evaluării SIPRI din 2026, arsenalul chinez ajunsese la aproximativ 620 de focoase și se extindea mai rapid decât cel al oricărui alt stat. Dimensiunea lui rămânea considerabil sub cea a arsenalelor american și rus, dar tendința contribuie la presiunea unei noi curse a înarmării.
Beijingul trebuie judecat după coerența dintre discursul despre pace și alegerile sale militare. O lume în care fiecare conducător își justifică înarmarea prin înarmarea celuilalt poate intra într-o spirală din care ieșirea devine tot mai dificilă.
Responsabilitățile celor trei sunt diferite și trebuie stabilite prin fapte. Obligația de a proteja viitorul oamenilor îi privește însă pe fiecare. Niciunul nu beneficiază de scutire morală datorită steagului sub care vorbește.
Iar consecințele unui război nuclear ar depăși cu mult locurile lovite. Un studiu publicat în Nature Food în 2022 estima că, într-un scenariu de război nuclear de amploare între Statele Unite și Rusia, perturbarea climei și a producției alimentare ar putea provoca moartea prin foamete a peste cinci miliarde de oameni. Este rezultatul unui scenariu modelat, dependent de ipotezele cercetării, dar amploarea lui arată ce se află în joc.
Nu există temei pentru a prezenta dispariția întregii vieți de pe Pământ drept o consecință sigură. Există însă suficiente dovezi despre posibilitatea unei catastrofe umanitare fără precedent.
Tocmai de aceea, cetățenii au dreptul să ceară acorduri verificabile, comunicare permanentă între puterile nucleare și conducători capabili să renunțe la escaladare. Prevenirea dezastrului este o obligație fundamentală a guvernării.
Trump, Putin și Xi Jinping conduc state. Nu sunt proprietarii viitorului omenirii.
„Ultimul război mondial” trebuie să rămână titlul unui avertisment pe care lumea l-a ascultat la timp.
