România are nevoie de o strategie de export care să ofere firmelor sprijin concret pentru a deveni competitive pe piețele externe. În lipsa acesteia, reorganizările administrative riscă să lase nerezolvate problemele economiei, avertizează conf. univ. dr. Costin Lianu, președintele Asociației Centrelor de Afaceri de Export (ACEX), într-o analiză dedicată politicilor de susținere a exportatorilor.
Mesajul organizației privește inclusiv întreprinderile mici și mijlocii care au produse cu potențial, dar nu dispun de resursele necesare pentru a găsi parteneri comerciali în străinătate, a obține certificări sau a-și adapta oferta la cerințele unei piețe noi.
În evaluarea președintelui ACEX, sprijinirea acestor companii ar trebui să ocupe un loc central în politica economică. Capacitatea de a produce în România și de a vinde competitiv peste hotare are consecințe asupra investițiilor, locurilor de muncă și veniturilor comunităților.
Costin Lianu leagă slăbiciunile sistemului de susținere a exporturilor de vulnerabilitățile unei economii dependente de importuri și de finanțare externă. El avertizează că neglijarea competitivității poate amplifica dezechilibrele ale căror costuri ajung, în cele din urmă, la populație și la mediul de afaceri.
Analiza recunoaște însă limitele intervențiilor imediate: construirea unei baze mai solide de exportatori cere timp, iar o schimbare administrativă nu poate reechilibra rapid balanța comercială.
„Nicio reformă magică nu va opri inflația de mâine și niciun comitet de urgență nu va reechilibra balanța comercială în următoarele săptămâni”, arată autorul.
O parte importantă a criticilor vizează proiectul de modificare a cadrului normativ al Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE), descris în document. ACEX consideră că abordarea propusă acordă prea puțină atenție experienței acumulate în elaborarea strategiilor naționale de export și nevoilor diferite ale companiilor.
Costin Lianu numește această tendință „sindromul foii albe”: reluarea reformelor de la zero, cu ignorarea unor proiecte, metode de lucru și competențe dezvoltate anterior.
Autorul evocă centrele regionale de export, programul româno-elvețian „Passport to Export” și mecanismele de consultare între administrație, patronate, asociații profesionale și mediul academic. În opinia sa, experiența acestor inițiative ar trebui evaluată și folosită pentru construirea unor instrumente adaptate condițiilor economice actuale.
Miza este apropierea serviciilor de sprijin de firme. Un producător aflat la început are nevoie de evaluarea capacității sale de export, de informații despre clienți și concurență, de îndrumare privind certificările și de ajutor pentru identificarea distribuitorilor. Participarea la un târg poate fi utilă, dar rezultatele depind și de pregătirea comercială dinaintea evenimentului și de continuarea contactelor după încheierea acestuia.
ACEX contestă, în acest context, accentul pus pe criterii precum vechimea, cifra de afaceri și numărul de angajați pentru accesul la anumite forme de sprijin. Potrivit analizei, asemenea filtre riscă să dezavantajeze firmele tinere, producătorii de nișă și întreprinderile inovatoare.
O companie mică poate avea un produs competitiv fără să fi acumulat deja volume mari de vânzări. Din perspectiva organizației, selecția beneficiarilor ar trebui să ia în calcul și calitatea produsului, capacitatea de livrare, gradul de inovare și compatibilitatea cu cererea de pe piața vizată.
Autorul avertizează totodată că introducerea unor criterii noi, fără o metodologie clară și verificabilă, poate îngreuna evaluarea dosarelor și poate lăsa loc unor interpretări subiective. Soluția propusă este utilizarea unor instrumente standardizate pentru evaluarea pregătirii unei firme de a exporta, însoțite de proceduri transparente și digitalizate.
Sprijinul ar trebui diferențiat în funcție de etapa în care se află fiecare întreprindere. Companiile fără experiență internațională au nevoie de instruire și de o primă evaluare a piețelor. Cele aflate la începutul activității de export au nevoie de certificări, adaptarea produselor și dezvoltarea mărcii. Exportatorii cu experiență pot avea nevoie de asistență pentru intrarea pe piețe mai îndepărtate și pentru identificarea unor parteneri noi.
Pentru mediul antreprenorial din Oltenia, întrebarea practică ridicată de această analiză este cum poate ajunge sprijinul la firmele care au capacitate de dezvoltare, dar resurse limitate pentru extinderea internațională. Centrele regionale, consultanța accesibilă și programele de pregătire ar putea facilita legătura dintre aceste întreprinderi și oportunitățile externe.
Între măsurile susținute de ACEX se află reluarea planificării strategice în parteneriat public-privat și diversificarea finanțărilor pentru internaționalizare. Organizația propune mecanisme de cofinanțare și vouchere care să ajute firmele să acopere costuri precum studiile de piață, promovarea, certificarea și serviciile specializate necesare accesului în alte țări.
Asociația solicită și reconsiderarea distribuirii atribuțiilor instituționale, inclusiv a celor privind Secretariatul Punctului Național de Contact al OCDE, astfel încât activitatea de promovare comercială să beneficieze de resurse și responsabilități clar definite.
În viziunea ACEX, eficiența reformei ar trebui urmărită prin rezultatele obținute de companii: pregătirea pentru export, accesul la parteneri și capacitatea de a menține relații comerciale. O strategie coerentă presupune continuitate, consultarea mediului de afaceri și criterii publice prin care sprijinul să ajungă și la viitorii exportatori.
Articol realizat pe baza analizei de opinie semnate de conf. univ. dr. Costin Lianu, președintele ACEX.
