Editorial | Szőcs Francisc
Sorin Grindeanu ne spune că, dacă ar fi desemnat premier, ar discuta „cu toată lumea”. Declarația vine după ce PSD a avut deja o discuție foarte eficientă cu AUR și PACE: cea care a dus la căderea Guvernului Bolojan. Pentru acel obiectiv, voturile s-au găsit. Pentru instalarea unui nou guvern cu puteri depline, România așteaptă de aproape cinci luni.
Să refacem, pe scurt, traseul. La 20 aprilie, PSD a retras sprijinul politic acordat guvernului. La 23 aprilie, miniștrii săi au demisionat. La 5 mai, moțiunea inițiată de parlamentari PSD, AUR și PACE a trecut cu 281 de voturi. Guvernul a căzut. Acestea sunt faptele; nu trebuie împodobite ca să fie grave.
PSD avea dreptul să conteste politicile lui Ilie Bolojan. Avea dreptul să iasă din coaliție și să ceară un alt guvern. Dreptul de a dărâma nu ține însă loc de plan pentru ziua următoare. Când conduci un partid de asemenea mărime, nu poți trata majoritatea necesară demiterii drept dovadă că ai și majoritatea necesară guvernării.
Iar ziua următoare s-a lungit. Prima persoană desemnată să formeze un guvern și-a depus mandatul. Guvernul propus de a doua a fost respins în Parlament. PSD l-a propus pe Grindeanu pentru funcția de premier, dar propunerea nu a adunat o majoritate. Guvernul demis a rămas între timp să administreze treburile curente, cu puteri limitate.
Blocajul nu este opera unui singur om. Și celelalte partide, și președintele au decizii de explicat. Dar această observație nu șterge rolul PSD în declanșarea crizei. Cine aprinde fitilul nu poate apărea după aceea doar în postura pompierului disponibil pentru dialog.
De aceea, declarația de la Craiova despre discuții „cu toată lumea” nu este o simplă formulă diplomatică. Vine de la liderul partidului care a semnat moțiunea alături de AUR și care cere acum să conducă executivul. Dacă există o majoritate posibilă, Grindeanu trebuie să spună limpede cine o alcătuiește, pe ce program se bazează și ce limite politice își asumă. Ambiguitatea poate fi utilă într-o negociere de partid. Pentru o țară rămasă luni întregi fără guvern cu puteri depline, ea este prea puțin.
Aici se află inconștiența politică: în ușurința cu care poți produce o ruptură și în dificultatea cu care îți asumi urmările ei. Grindeanu nu are de demonstrat că știe să numere voturile împotriva unui premier. A demonstrat deja. Are de demonstrat că poate strânge voturile pentru un guvern și că poate spune public prețul politic al acelei majorități.
Până atunci, întrebarea rămâne simplă: domnule Grindeanu, ați avut 281 de voturi ca să dărâmați guvernul. Unde sunt voturile pentru cel pe care vreți să îl conduceți?
