CEALALTĂ ȚARĂ – adaptare după trei romane de Herta Muller: Călătorie într-un picior şi Omul este un mare fazan pe lume, Inca de pe atunci vulpea era vanatorul. Traducere de Corina Bernic și Nora Iuga
Cealaltă ţară este un scenariu dramatic care urmareste istoria personajului Irina si a familiei
acesteia din România anului 1989 şi a încercărilor acestora de a părăsi ţară cu destinaţia Germania. Piesa explorează o serie de aspecte asociate cu emigrarea, fenomen legat intrinsec de istoria recentă a României. Textul propune o examinare complexă a fenomenului emigrării, nuanţând atât cauzele şi resorturile deciziei personajelor de a-şi părăsi ţara, cât şi efectele şi provocările cărora acestea sunt nevoite să le facă faţă odată ajunse în noua patrie.
Scenariul dramatic a fost adaptat după trei dintre romanele scriitoarei române de etnie germană, Herta Muller, laureată a premiului Nobel pentru literatură în 2009. Cele trei romane sunt Omul este un mare fazan pe lume şi Călătorie într-un picior, Inca de pe atunci vulpea era vanatorul, apărute la editura Humanitas într-o traducere semnată de Corina Bernic.
În primul act, Home: Romania, scenele au loc într-o localitate, nedenumita, aproape de granita, din România anului 1989. Familia Windisch. (tatal, sotia si fiica lor Irina) aşteaptă să-şi primească paşapoartele de la autorităţi pentru a putea emigra în Germania. În timp ce cei din cercul lor de cunoscuţi părăsesc ţara, documentele lor întârzie să fie emise şi explicaţia care se prefigurează pare a fi legată de faptul că fiica familiei W., Irina, refuză să cedeze avansurilor unui reprezentant al puterii.
În această primă parte accentul este pus mai ales pe modul în care viaţa pentru familia W. pare să se fi oprit în loc în timpul acestei aşteptări si pe felul in care Securitatea incepe sa-si faca simtita prezenta in viata fiicei lor, Irina. Scenele din prima parte cresc gradual în intensitate, personajele fiind împinse în stări limită şi trebuind să apeleze la o serie de compromisuri pentru a putea supravieţui. În acelaşi timp, ies la iveală o serie de detalii din trecutul acestora care nu fac decât să contribuie la ideea că suntem urmăriţi de trecut, că nu putem scăpa de acesta şi că traumele sunt latente şi gata să izbucnească în momente de criză. Prima parte se încheie cu primirea paşapoartelor, dar costurile alegerilor făcute nu sunt lipsite de consecinţe pentru personajele piesei.
Al doilea act, Home: Germany, o are drept protagonistă pe fiica familiei W, Irina, şi se axează pe modul în care este urmărită de propriul trecut prin prisma a ceea ce trăieşte în prima parte, dar şi prin noua sa condiţie, aceea de imigrant, de străin într-un loc în care nu-şi are rădăcinile. Ajunsă acum în Germania, Irina trebuie să facă faţă unor noi provocări: să-şi rezolve situaţia legală, să lege noi prietenii, să păstreze legăturile cu cei rămaşi în România, să continue şi să dea un nou sens vieţii ei într-un loc de care nu o leagă încă nimic.
Trecutul însă o urmăreşte şi aici. Dacă în prima parte personajul Irina se simţea ameninţată de prezenţa Securităţii şi a structurilor de putere, în Germania traumele trecutului incep să-şi facă simţită prezenţa. Se simte singura in noua tara. Îşi refulează alienarea în excese de tot felul. În acelaşi timp, se constituie o graniţa foarte subţire între percepţia personajului şi realitate, scenele din partea a două fiind foarte subiective şi văzute în principal din perspectiva protagonistei, lăsând la latitudinea spectatorului să judece cât de veridice şi justificate sunt trăirile acesteia.
