Cei mai mulți pariori nu reușesc să aibă profit, deși se pricep foarte bine la sportul pe care joacă. Nici măcar cei care au făcut parte din fenomen nu au un avantaj. Altfel, un fost fotbalist din Liga I ar arunca un ochi pe ofertă Casa Pariurilor, oferta sponsorului competiției, și ar identifica imediat meciurile câștigătoare.
Sunt mai multe motive pentru care un cunoscător nu este și un parior de succes. Principala cauză este indisciplina: jucătorii își fac o strategie, dar nu se țin de ea. După un bilet sau mai multe bilete necâștigătoare, încep să aibă dubii că planul este bun și încep să joace haotic.
Lipsa de consecvență compromite strategiile bune
Un plan de joc se referă la mai multe aspecte. Se pornește de la stabilirea bugetului, a țintei de profit și a perioadei de timp în care ar trebui atins obiectivul. Una dintre greșelile frecvente este fixarea unui timp foarte scurt pentru atingerea unei ținte de profit înalte. Aceasta înseamnă plasarea unor bilete cu cote mari, nerealiste, cu șanse foarte mici de reușită. Profesioniștii se raportează întotdeauna la un termen lung, de obicei la un sezon. În perioada respectivă pot apărea și serii necâștigătoare, dar este destul timp pentru recuperarea pierderilor, chiar prin bilete cu cote medii.
Tot din planul de joc face parte și stabilirea unui sistem de pariere. Cu alte cuvinte, managementul mizei. Sunt foarte multe posibilități. De obicei, pariorii decid câți bani pun pe bilet în funcție de bugetul total și de gradul de risc indicat de cota finală. Fiecare își stabilește anumite praguri. Iată un exemplu:
- 10% din bankroll pentru cote mai mici de 1.40
- 7% din bankroll pentru cote între 1.40 și 1.70
- 5% din bankroll pentru cote între 1.70 și 1.90
- 3% din bankroll pentru cote între 1.90 și 2.20
- 1% din bankroll pentru cote mai mari de 2.20
O altă variantă este împărțirea bugetului în mize egale, puse pe bilete cu miza minimă 2.00. Există și pariori care își propun să aplice strategii de pariere bazate pe mize progresive, precum „Martingale” sau „Fibonacci”. Oricare ar fi alegerea, important este ca pariorul să fie consecvent, să nu încerce să treacă la altă strategie după primele semne că cea inițială nu ar funcționa. Lipsa de consecvență este un alt motiv pentru care jucătorii care se consideră pricepuți nu reușesc să performeze.
Jucatul la recuperare este bombă cu ceas
De la jucatul haotic mai este un singur pas până la jucatul la recuperare. Pariorul pierde controlul și mărește miza chiar dacă probabilitatea de câștig este mică. „Bomboana pe colivă” este riscarea întregului buget pe un singur bilet. O asemenea practică poate funcționa de câteva ori, dar, la un moment dat, invariabil, lasă balanța contului pe zero.
Superficialitatea este o altă manifestare a indisciplinei. Un parior care ia în serios această activitate analizează cu mare atenție fiecare meci pe care dorește să îl pună pe bilet. Toate cunoștințele despre o echipă pot fi egale cu zero în lipsa unei documentări prin care se poate afla, de exemplu, că din acea echipă lipsesc cei mai importanți trei fotbaliști. Sau se poate afla că antrenorul este mai interesat de un meci din săptămâna următoare și, prin urmare, va folosi rezervele în partida vizată de pariu.
Din fericire, disciplina este o calitate care se poate dobândi în timp. Pariorii experimentați nu sunt luați de val atât de ușor, având mai multe șanse să își concretizeze în profit cunoștințele despre sport.
