Celebra interpretă de muzică ușoară Dorina Drăghici s-a născut în Craiova la 18 februarie 1922
“Dorina Drăghici este poate singura interpretă de muzică ușoară care rămâne efigie de strălucire a muzicii ușoare românești. Cuvântul ales nu implică numai aspectul de interpretare dar și acela de creație, deoarece performanța reușită a fost aceea de a crea un gen muzical românesc, un tip original de interpretare situat pe o treaptă superioară tuturor colegilor ei de atunci” – Mircea M. Ştefănescu, muzicolog
Interviu realizat de profesorul Vania Atudorei
Am cunoscut-o pe Dorina Drăghici la Cluj în anul 1987 când am invitat-o la concertul aniversar al colegei sale de scena de la celebrul Teatru de Revista “Constantin Tănase” din Bucureşti, Ana Pop Corondan, interpreta celebrului cântec “M-am suit în dealul Clujului”, care împlinea 65 de ani. Fiind bună prietenă cu artista Angela Moldovan au venit împreună la Cluj cu avionul şi au plecat împreună. Pe vremea aceea era interzis ca să parchezi maşina în faţa aeroportului, trebuia să o parchezi la distanţa dar Dorina Drăghici a insistat să fie dusă chiar la intrare ceea ce s-a terminat cu o amendă a miliţienilor de la aeroport. Dorina Drăghici era o femeie înaltă, finuţă, suplă, distinsă, elegantă, aristocratică, mereu cu o coafură impecabilă şi cu o voce deosebit de caldă, dar era imperativă, severă , dificilă şi capricioasă. O “Divă”.
La 100 de ani de la naşterea sa sunt uimit să constat că articolele, înregistrările, filmările sau interviurile cu ea sunt foarte puţine sau inexistente. E drept însă şi ca artistă a fost foarte discretă asupra vieţii sale personale. În sufletele multor iubitori ai muzicii încă mai răsuna vocea delicată şi cântecele de neuitat ale Dorinei Drăghici, iar unii dintre ei mai au încă în sertarele lor un disc vinyl cu cântecele sale: Marinică, Marinică, E miezul nopţii, Firicel de floare-albastră, Un pic de noroc, Habar n-ai tu, etc.
Vania Atudorei: Stimată Dorina Drăghici sunteţi rudă cu interpretul de muzică uşoară Constantin Drăghici?
Dorina Drăghici: Este numai o asemănare de nume. El s-a născut la Bucureşti, este cu 10 ani mai mic decât mine şi a studiat la Cluj eu m-am născut la Craiova pe 18 februarie 1922 iar la 18 ani deja cântam pe scenele din Bucureşti, împreună cu viitorul meu soţ, un debut dificil deoarece era la începutul celui de-al doilea război mondial. Nu am cântat muzică populară în schimb pe lângă muzică uşoară şi de revista am cântat şi cânt şi romanţe care îmi plac mult prin sensibilitatea şi romantismul lor. O vreme am cântat şi la Restaurantul Parcul Virgiliu, ca mai toţi artiştii din Bucureşti, între cele două războaie şi după război, cu soţul meu, cu orchestra marelui violonist Nicu Stănescu.
Vania Atudorei: Am ascultat în interpretarea dvs. cântecul “Prieten drag” şi nu îmi mai amintesc dacă Radu Şerban vi l-a încredinţat dvs. sau Pompiliei Stoian.
Dorina Drăghici: Cântecul “Prieten drag, ne cunoaştem de-o viaţă” compus de Radu Şerban fost prezentat la Festivalul de Muzică Uşoară de la Mamaia din 1966. Cu el Pompilia Stoian a făcut un mare succes şi a obţinut Premiul pentru interpretare scoţând după aceea la Electrecord un disc cu acelaşi nume. Dar după plecarea ei în Germania interpretările ei au fost interzise, deşi plecase legal prin căsătorie, încât mi-am spus că e păcat că publicul să nu mai asculte această frumoasă melodie şi atunci am preluat-o şi am înregistrat-o şi pe discul meu apărut în 1972 alături de alte 10 frumoase melodii.
Vania Atudorei: Ce mai ştiţi de Pompilia în afară de faptul că a plecat din ţară?
Dorina Drăghici: Pompilia s-a recăsătorit în Germania cu un medic stomatolog neamţ, locuieşte în oraşul Braunschweig, cântă acolo în limba germană, dar de fapt ea cântă în vreo 6 limbi, fiind profesoară de germană, franceză şi de engleză. Are o fiică.
Vania Atudorei: Şi dvs. aveţi o fiică.
Dorina Drăghici: Da, şi pentru ea am compus cântecul “Ce frumos îmi răspunzi alo” pentru că de fiecare dată când o sunam la telefon primul cuvânt pe care mi-l spunea era “Alo” iar eu eram îndrăgostită de “alo-ul” ei.
A doua mea casă Teatrul de Revista “Constantin Tănase”
Vania Atudorei: Activitatea dvs. artistică este şi a fost fidelă Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” din Bucureşti.
Dorina Drăghici: De fapt la două Teatre, la Tănase şi la Teatrul Ion Vasilescu. Dar pot spune ca cel mai popular şi mai iubit Teatru din Bucureşti era şi este încă Teatrul Tănase, fostul Teatru “Cărăbuş” între cele două războaie. Cred că este un Teatru pentru toate vârstele şi pentru toate gusturile, acolo râzi timp de două ore, asculţi şi muzică uşoară şi populară, ai şi balet, şi decoruri, e o atmosferă veselă de sărbătoare încât la sfârşitul spectacolului, îţi pare rău că s-a terminat şi pleci acasă vesel şi încă mai râzi multe zile după ce ai fost acolo, deoarece îţi mai aminteşti de nişte glume bune sau fredonezi în gând frumoase cântece pe care le-ai ascultat acolo. Foarte multe spectacole s-au jucat şi se joacă acolo cu sala plină şi într-o perioadă Teatrul dădea spectacole în 3 locuri diferite şi toate cu biletele vândute: la Sala Savoy, la Sala Victoria şi la Grădina Boemă. Debutul meu la Tănase a fost în 1952 când am apărut şi pe scena Ateneului Român în primul concert de muzică uşoară româneasca dar şi în spectacolul “Fără mănuşi” iar de atunci am fost distribuită în multe alte spectacole: “Miniaturi pe portativ”, “Melodii… Melodii… Melodii…”, “București 500”, “Între noi, femeile!”, “Aventurile unei umbrele” etc. Şi tot cu Teatrul Tănase am fost şi în turnee în străinătate : U.R.S.S în 1957, în Polonia în 1961 şi în Israel unde există mulţi evrei români care iubesc cântecele noastre în 1966 şi în 1972.
Ion Vasilescu – un mare şi unic compozitor
Vania Atudorei: Ion Vasilescu revine mereu când vorbim despre revistă şi despre muzica uşoară româneasca, de ce?
Dorina Drăghici: E normal, a fost cel mai de valoare şi mai productiv compozitor, are peste 800 de melodii, una mai frumoasă ca alta, compuse pentru toţi marii interpreţi: Maria Tănase, Gică Petrescu, Ioana Radu, Mia Braia, etc. melodii pe care le ştiu şi le cântă toţi românii cum ar fi: “Mi-am pus busuioc în păr”, Bucureștiul meu iubit”,“Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara”, “Ţărăncuţa, Ţărăncuţa”, “Glasul roților de tren”, “Cu lăutarii după mine”, “Fetițe dulci, ca-n București”, “Cântecel de dor și of”, “Dă-i cu șprițul pân la ziuă”, “Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea”, “Mi te-ai lipit de suflet”, “În noaptea asta, toată lumea e a mea”, “Astăzi e ziua ta”, ,“Inima-i un telefon”, “Hai acasă, puișor”, “Cântă-mi să-mi uit dragostea”, “La fereastră unde doarme o pisică”. Pentru mine a compus : “Firicel de floare-albastră”, “Așa-mi bate inima, “Habar n’ai tu”, “Cel mai frumos tango din lume”, “Azi noapte te-am visat”, “Nu-ţi pare râu când vezi că plâng”, “Drag îmi e bădița cu tractorul” înregistrat în 1952 de stil operetă dar pur românesc şi altele. De altfel marele Tănase l-a angajat pe Ion Vasilescu pe loc şi astfel a făcut una dintre cele mai bune achiziţii artistice din istoria Teatrului Tănase. În muzică uşoară românească Ion Vasilescu rămâne cel mai mare şi mai frumos capitol. Era apreciat şi cunoscut şi de către George Enescu deoarece Vasilescu studiase şi la Paris şi compusese şi muzica simfonică. Din păcate ne-a părăsit prea repede, în 1960 la numai 57 de ani. În 1968 am imprimat un disc cu melodii de Ion Vasilescu. Ion Vasilescu a studiat muzica la Craiova.
Soţul meu Nicu Stoienescu
Vania Atudorei: În repertoriul dvs. există mai multe duete cu o altă voce frumoasă a tenorului Nicu Stoienescu cu care aţi înregistrat şi discuri. Aş aminti printre ele – “Firicel de floare-albastră” și “Hai acasă puişor”
Dorina Drăghici: Primii care au interpretat şi înregistrat duete de muzică uşoară de mare succes au fost Mia Braia, născută şi ea la Craiova, ca şi mine, dar mai mare cu 12 ani, şi fostul ei soţ Petre Alexandru, vă mai amintiţi de cântecul “La fereastra unde doarme o pisică”. Cred că vă referiţi la discul nostru intitulat “Cântecul nostru”, scos în 1982, şi la alte cântece cum ar fi: Inimile noastre se-ntâlnesc, Când trandafirii au înflorit, şi altele. Duetele sunt rare în muzică uşoară, de aceea când ele au apărut la noi s-au bucurat de mare succes, e ca un dialog ce se potriveşte de minune mai ales în cântecele de dragoste. Soţul meu s-a născut la Focşani (pe 22 decembrie 1911 – n.a.) şi a cântat şi muzică populară, şi romanţe, şi tangouri, iar în timpul războiului a fost şi a cântat şi pe front şi în Spitalele pentru răniţi. Cuplurile de viaţă şi meserie sunt mai rare, eu pot să spun că am avut noroc.
Artista Dorina Drăghici s-a stins din viaţă în anul 1994, la Bucureşti, la vârsta de 71 de ani.
Prof. Vania Atudorei Montreal, Canada
***
