Un mesaj care pretinde că provine de la Poliția Română a ajuns, luni, pe adresa redacției Vocea Olteniei. Destinatarul este anunțat că ar fi fost identificate presupuse „infracțiuni” în activitatea sa pe internet și este somat să consulte o „citație” atașată. În lipsa unui răspuns, mesajul amenință direct cu arestarea. O verificare atentă arată însă o realitate cu totul diferită: e-mailul nu provine de la Poliția Română, iar traseul său tehnic conduce către infrastructura unei universități din Brazilia.
Mesajul încearcă să împrumute tonul unei comunicări oficiale:
„Ca urmare a activităților dvs. desfășurate prin intermediul conexiunii dvs. la internet, poliția noastră cibernetică a detectat mai multe infracțiuni în legătură cu fluxul dvs. de date…”
Destinatarului i se cere apoi să ia act de „citația atașată” și să contacteze cât mai repede expeditorul. Finalul este însă de-a dreptul neobișnuit pentru o corespondență instituțională: „altfel vom fi nevoiți să procedăm la arestarea dvs.”. Mesajul este semnat „Comisar-șef de poliție Anton Cristian GHEORGHE”.
Chiar înainte de analiza tehnică, textul ridică numeroase semne de întrebare. Expresia „poliția noastră cibernetică” nu aparține limbajului instituțional firesc, iar în mijlocul frazei apare inexplicabil cuvântul „soin”, indiciu al unei traduceri sau adaptări defectuoase. Încheierea „Cu Sinceritate” sună, de asemenea, mai degrabă ca o traducere mecanică decât ca formula unui document oficial românesc.
Mai important, mesajul nu indică în corpul său o structură de poliție clar identificată, un număr de dosar sau alte elemente care să permită destinatarului să verifice independent autenticitatea presupusei proceduri.
În schimb, folosește ceea ce asemenea tentative de fraudă exploatează cel mai eficient: frica și urgența. Destinatarului îi sunt sugerate acuzații grave și i se transmite că, dacă nu reacționează rapid, ar putea fi arestat.
Antetul e-mailului contrazice însă povestea
Vocea Olteniei a verificat informațiile tehnice ale mesajului primit.
Deși pentru destinatar apare afișată denumirea „Poliția Română”, adresa efectivă de expediere este adrian.velasque@posgrad.ufsc.br. Antetul arată că mesajul a trecut prin serverele domeniului ufsc.br și că expeditorul a fost autentificat în infrastructura respectivă.
Domeniul nu aparține Poliției Române.
Mai mult, mesajul solicită ca eventualele răspunsuri să fie trimise către o adresă Gmail, chestorpcristiangheorghe@gmail.com, și nu către o adresă instituțională a Poliției Române.
Antetul conține inclusiv verificări SPF, DKIM și DMARC trecute cu succes. Acest lucru poate crea confuzie unui utilizator mai experimentat, dar nu validează deloc identitatea „Poliției Române”. Dimpotrivă, autentificarea confirmă că mesajul a fost transmis prin infrastructura domeniului universitar ufsc.br, nu printr-un domeniu al autorităților române.
Din datele disponibile nu se poate stabili dacă respectivul cont universitar a fost compromis sau dacă a fost utilizat în alt mod abuziv. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că traseul tehnic al mesajului nu corespunde identității afișate destinatarului.
„Citația” este o imagine JPEG
Și presupusul document oficial ridică semne evidente de întrebare.
Atașamentul denumit „CITAȚIE” este, în realitate, un fișier JPEG, de aproximativ 278 KB.
Imaginea utilizează elemente grafice și denumiri menite să sugereze autoritatea unor instituții precum Poliția Română, INTERPOL sau EUROPOL și introduce acuzații extrem de grave, tocmai pentru a determina destinatarul să reacționeze înainte de a verifica autenticitatea mesajului.
Mecanismul este simplu și eficient: nume de instituții puternice, acuzații șocante, un termen scurt și amenințarea cu consecințe penale.
În acel moment, escrocul speră ca frica să înlocuiască verificarea.
Un mesaj care se demontează singur
Privit în ansamblu, pretinsul „comunicat” conține aproape toate semnalele de alarmă pe care utilizatorii de internet ar trebui să le urmărească: limbaj nefiresc, greșeli de redactare, presiunea unui răspuns imediat, amenințarea cu arestarea, o adresă de expediere fără legătură cu instituția invocată, o adresă Gmail pentru corespondență și o „citație” transmisă ca simplă imagine.
Cazul primit de Vocea Olteniei este important tocmai pentru că arată cât de ușor poate fi folosit numele unei instituții publice pentru a crea aparența de autoritate.
Un nume afișat în căsuța de e-mail nu reprezintă dovada identității expeditorului.
Cititorii care primesc astfel de mesaje nu ar trebui să răspundă, să furnizeze date personale, copii ale documentelor, informații bancare sau să efectueze plăți. Mesajul original trebuie păstrat, împreună cu informațiile tehnice ale e-mailului, în cazul unei sesizări către autorități.
În situația analizată de Vocea Olteniei, diferența dintre aparență și realitate a devenit evidentă imediat ce am privit dincolo de siglele, titlurile și amenințările din mesaj.
„Poliția Română” din căsuța de e-mail era doar un nume afișat. Urmele tehnice spuneau o cu totul altă poveste.
